Page 61 - Romania 100 (ro)

clădirea NATO.....
La aterizare, toți au fețele
luminate de zâmbete.
Înapoi la camera de ședințe,
pentru debriefing. Concluziile sunt mulțumitoare, s-a respectat planul și nu au fost probleme. Mici rectificări de timpi și spațiu între aeronave, observatorii de la sol au recomandat o formație mai strânsă.
Autobuzul ne duce la hotel, toate gândurile sunt către misiunea de mâine.
11 IULIE
Survol la Summit
Astăzi se întâmplă. Azi! Și avem o veste bună: au reușit
să îi convingă pe organizatori
să zburăm cu toate cele trei elicoptere românești (38,46 și 53 )! Intrăm la briefing, revedem calm planul, cu formația modificată. Nu mai sunt întrebări, fiecare echipaj știe bine ce are de făcut. Răsună în încheiere
un „Good luck, gentlemen!”, cu accent franțuzesc. Mergem la pistă. Nu mai are rost să spun
că elicopterele au fost pregătite, verificate și curățate. În plus, încă de la plecarea din țară, pe bordul fiecărei aeronave românești
stă drapelul, așezat cu grijă de tehnicii de bord înainte de fiecare decolare.
Gata de pornire în 5 minute! ordonă comandantul. Îi văd
pe piloți așezându-și casca. Mișcările au devenit automatism, ochii privesc înăuntru, revăzând pentru ultima dată planurile. Da, totul va merge bine. Tehnicii de sol se îndreaptă către zona de siguranță, de unde ne fac semne încurajatoare.
Zgomotul ne cuprinde, rulăm pe pistă și așteptăm încordați
momentul decolării. În lateral
văd imaginea atât de cunoscută a celorlalte două SOCATuri, imagine dragă care ne-a însoțit aproape 2000 de kilometri. Dacă până în acest punct reușeam să îmi fac o idee despre impresiile
perimetrul bazei, iar la marginea șoselei un grup de spotteri încearcă să prindă cât mai multe cadre rare.
Bruxelles-ul vine către noi, întâi cu grădini și case, copaci, apoi clădiri industriale, spații de
celor din echipaj, pentru o relatare cât mai obiectivă, în această etapă, în afară de zâmbetele și urările de bine de dinainte de decolare, pe fețele lor nu se mai citește nimic. Totul e concentrare și atenție la fiecare detaliu. Elicopterul belgian din fața noastră tremură la punct fix, la un metru de sol. Citesc
un „Ok!” în gesturile pilotului și ...ne ridicăm! Aeronavele ies din
locuit, construcții impunătoare. În depărtare, recunoaștem structura metalică a Atomium- ului strălucind în razele soarelui.
Formația se strânge, semn că ne apropiem de obiectiv. Deși am avut ocazia și ieri să văd (aproape) toată formația, tot mă umple de uimire priveliștea roiului amenințător de aeronave înșirate la orizont, pete și puncte negre, cu profiluri diferite.
61