Page 44 - Romania 100 (ro)

a fiinţei sale, Grigore Gafencu
a văzut în alianţa cu Franţa şi cu Marea Britanie unica şansă pentru salvgardarea intereselor româneşti în Europa, reuşind
să promoveze o politică abilă
şi inteligentă, astfel încât să nu lezeze interesele marilor puteri europene de la acea vreme.
Din momentul în care regimul Antonescu a integrat România în „noua ordine” instituită după victoriile armatei germane
şi a făcut din fidelitatea faţă
de Axă principiul călăuzitor al politicii externe a ţării, Grigore Gafencu a părăsit conducerea instituţiei, însă a continuat să o slujească, în calitate de ministru extraordinar şi plenipotenţiar al României în Uniunea Sovietică, demnitate pe care a deţinut-o din toamna lui 1940 şi până la 22 iunie 1941.
„Misiunea” sa la Moscova încă îşi aşteaptă evaluarea, deşi, în linii mari, pe baza documentelor arhivistice cunoscute până în prezent, se poate afirma că alegerea lui Grigore Gafencu
a fost una fericită. În condiţii dificile, el a reuşit să apere interesele româneşti cu devotament şi demnitate. Considerăm însă că, mai mult decât diversele demersuri întreprinse pe perioada şederii sale în capitala rusă, Grigore Gafencu a reuşit să acumuleze materialul pe baza căruia,
în partea a doua a lucrării Préliminaires de la guerre à l’Est, a explicat condiţiile în care România ajunsese unul dintre aliaţii importanţi ai Germaniei.
La finalul misiunii, deşi primise propunerea de a nu se mai întoarce în România şi a
se deplasa direct în Marea Britanie, Grigore Gafencu a
44
declinat oferta, dorind să îşi ducă misiunea până la capăt. Asemenea comandantului care, la ivirea primejdiei, nu îşi abandonează nava și echipajul, Grigore Gafencu a revenit
în România, unde a întocmit raportul final referitor la misiunea diplomatică efectuată la Moscova, pentru Ministerul Afacerilor Străine. Ajuns în patrie, el și-a dat seama de dilema în care se afla ţara noastră la acea vreme:
„O victorie germană ar însemna nu numai asuprirea lumii întregi, dar statornicirea unor stări de necurmate
şi fireşti frământări între asupriţi şi asupritori. O prăbuşire germană, pe de
altă parte, poate însemna nu numai o izbândă a democraţiei de dincolo de mări, dar şi triumful adversarului său moscovit”.
Din această conștientizare a situaţiei dramatice în care se afla România, se pare că s-a născut ideea părăsirii ţării, dar nu pentru a se pune pe sine
la adăpost, ci pentru a sluji, în continuare, interesului naţional. A ales Elveţia neutră tocmai pentru a nu fi identificat cu niciuna dintre cele două tabere aflate în conflict, iar de acolo Grigore Gafencu va urmări
cu o extrem de mare atenţie dinamica evenimentelor. Din momentul în care a ajuns în Elveţia, activitatea lui Grigore Gafencu s-a desfășurat pe două planuri.
Beneficiind de liniștea oferită de neutralitatea elveţiană, el a redactat o capodoperă a analizei istorice, Préliminaires de la guerre à l’Est, lucrare
pe care o considerăm o carte de căpătâi nu numai pentru orice istoric, ci și pentru orice diplomat, pentru orice om politic. În opinia noastră, în diplomaţia românească, nu există o carte de o asemenea adâncime de analiză, așa cum Grigore Gafencu a făcut-o conflictului germano-sovietic în lucrarea mai sus amintită. Iar demersul său a fost și este cu atât mai remarcabil, cu cât el nu a avut la dispoziţie, la momentul redactării lucrării, niciun document de arhivă.
O carte care astăzi este confirmată, în proporţie de 80%, de documentele germane și de cele sovietice.
În paralel cu activitatea sa publicistică, Grigore Gafencu a întreprins demersuri pentru a asigura României condiţii cât mai bune la Conferinţa de Pace.
Cel de-al doilea plan pe care
s-a desfăşurat activitatea lui Grigore Gafencu pe perioada exilului său este acela al apărării intereselor României, mai ales că omul politic şi diplomatul român s-a considerat, întotdeauna, un „soldat credincios” pe frontul diplomatic al României, un „soldat credincios” în apărarea interesului naţional românesc.
Această a doua ipostază i-a oferit lui Grigore Gafencu să își pună în valoare anvergura sa europeană, el întemeindu-și demersurile pe ideea de promovare și apărare a intereselor României, într-o Europă care se resimţea profund după război și care era nevoită să facă faţă ameninţării sovietice. Acesta a fost și motivul pentru care Grigore Gafencu a gândit situaţia României în strânsă