Page 37 - Romania 100 (ro)

acceleratoare de istorie.
În al treilea rând, unul din firele conductoare ale acestor evoluții și prefaceri este cel
ce ține de anvergura sau de capacitatea de integrare. Observația e deopotrivă confirmată la actorii statali și non-statali cu influența cea mai semnificativă în lumea
în prefacere în care trăim. Setarea politică a agendei globale este în mod manifest un exercițiu între giganți economic, militar și cultural. Tot ce s-a petrecut notabil în economie, comerț, servicii, în ultimul deceniu, are legatură cu uriașe platforme integrate, care potențează influența globală a statelor unde au apărut.
Pentru a lua un singur exemplu, pe cel al Inteligenței Artificiale, orice expert am consulta va opina imediat că principala constatare legată de cursa pentru supremație în domeniu este că succesul ține în primă și ultimă instanță de cantitatea datelor (de calitate, desigur) ce pot fi supuse procesării, deci tot de un factor de mărime.
Într-o proiecție agregată, Europa, care rămâne cea
mai mare piață din lume și un actor comercial de prim rang, posedând o enormă forță globală de atracție a modelului său economic și societal, și-a văzut înjumătățită într-un
timp foarte scurt ponderea în economia globală și devine – colectiv – a treia, din a doua, putere militară a lumii ca finanțare a apărării. Listingul global al platformelor sus- amintite nu conține nume europene. Infrastructura noastră digitală provine în mare măsură din importuri.
În sfera cercetării militare, Europa cheltuie jumătate cât China și o șeptime din cât alocă SUA în această direcție. Este suficient de clar că
niciun stat din Uniunea Europeană nu e in măsură să răspundă individual acestor provocări; este limpede că numai un răspuns integrat
la nivelul UE poate asigura conectarea noastră favorabilă la astfel de evoluții. Europa integrată e singura ce poate menține Europa influentă în lume. Uniunea trebuie să fie pregătită însă să genereze strategiile politice necesare setării corecte a jocului geopolitic contemporan, să formuleze priorități clare de domenii de dezvoltare viitoare și să le coreleze cu finanțare, inclusiv inovatoare, pe măsură.
Al șaselea stat ca mărime
în Uniunea de după Brexit, România, în opinia mea, are deplin potențial pentru a fi un jucător influent în procesul de menținere a relevanței și influenței globale a Europei. La fel ca toate celelalte state membre, ea nu are cum să nu fie afectată de o scădere a ponderii mondiale a Europei ori de o decuplare a sa de
la mega-tendințele defilând accelerat prin fața ochilor noștri. Prin urmare, din moment ce nu se pot concepe soluții utile la nivel strict național pentru adaptarea la hiper-globalizarea unei lumi devenite și tot mai incertă,
o politică înțeleaptă este
fără doar și poate aceea de susținere activă a Europei valorilor fundamentale, dar
și a acțiunii decisive pentru performanță și influență în lumea de azi.
România are ADN-ul necesar pentru a face acest tip de politică europeană și deține deopotrivă și un anumit spațiu mai amplu de manevră în a se așeza mai rapid pe făgașe noi de dezvoltare. Dacă plasarea activă pe o agendă europeană pozitivă, alături de membrii
săi pivotali, este formula cea mai logică pentru o țară în plină convergență și situată în afara unor grupări regionale închegate în interiorul Uniunii, pentru a o aplica sunt, cred, necesare cel puțin 3 lucruri: depășirea cât mai grabnică
a posturii decurgând din raportarea noastră la UE la persoana a treia („cei de la UE” e o sintagmă care crispează de fiecare dată); setarea cu adevărat strategică a agendei noastre politice, adeseori confiscată de introspecție și
de teme marginale ori minore; întărirea aptitudinii de a formula politici (de atâtea ori punem legiferarea formală înaintea enunțării și convenirii rațiunilor pentru care o facem, astfel încât uneori pare că legiferarea e scop în sine și
nu transpunere de strategii
și politici subsecvente) și de a opera cu adevărat cu priorități (nu putem să ne mai permitem să fim mereu exhaustivi).
O mai întinsă perioadă de stabilitate și continuitate politică, ori de conlucrare
între forțele politice de la noi
în chestiunile strategice, ar favoriza cu certitudine apariția unor asemenea noi setări de guvernanță.
Al șaselea stat al Uniunii post-Brexit, România are prin urmare ocazia, mai ales în contextul exercitării la anul
a Președinției Consiliului UE, să își optimizeze matricea
de guvernanță internă și deopotrivă, să se plaseze strategic în UE, susținând la rândul său plasarea strategică a UE pe scena globală.
Punctele de vedere exprimate mai sus reprezintă opinia autorului și nu angajează în vreun fel poziția oficială a Comisiei Europene în chestiunile respective
37