Page 36 - Romania 100 (ro)

Multă vreme, provocarea pentru noi a fost să îi determinăm pe alții – şi în primul rând pe partenerii noştri strategici -,
să preia şi crediteze propria noastră concepție despre
rolul şi poziționarea strategică a României. Aprofundarea participării noastre în cadrul NATO şi UE a facilitat considerabil demersul respectiv.
Multă vreme, definirea geopolitică a României drept „țara central-europeană, apropiată de Balcani” a reprezentat unul din cei
mai plauzibili identificanți strategici pentru noi. În ultimul deceniu, pe fondul mutațiilor din politicile urmate de co- riveranii noștri, dar mai ales
în siajul anexării ilegale a Crimeei și al destabilizării cauționate din estul Ucrainei, respectiv în condițiile alterării dinamicilor de putere din zona Mării Negre, identificantul geostrategic cel mai profilat pentru România a devenit acela de stat responsabil și capabil să genereze securitate și încredere într-un areal ce
a devenit cel puțin la fel de încărcat de mize și tensiuni strategice precum bazinul Baltic.
Acum, când aniversăm Centenarul Marii Uniri – și îmi doresc să avem aici mereu
grija de a arăta că statul român s-a născut cu mult înainte, iar poporul român și ideea de România s-au format chiar și mai înainte -, mutațiile, provocările și – cum se arăta mai mereu – oportunitățile strategice sunt și pentru România, în foarte mare măsură, cele ținând de modul în care intrăm în competiția globală ca parte a unor entități mai mari, singurele capabile să se și să ne mențină pe noi toți, europenii, în joc în era hiper-globalizării.
Sunt cel puțin 3 tendințe
în dinamicile globale contemporane cărora România, ca și alți membri
UE și aliați nord-atlantici,
nu le pot face față și nu le
pot întoarce în avantajul lor decât în măsura în care aceste transformări structurale
sunt abordate și negociate împreună.
Mihnea Motoc, consilierul pe probleme de Apărare al Președintelui Comisiei Europene
În primul rând, lumea de
azi marchează un oarecum paradoxal recul înspre politici de mare putere, concomitent cu restrângerea adeziunii la multilateralism; considerentele de putere militară au din
nou un impact masiv în politica externă a principalilor jucători mondiali; oferta liberală pentru așezarea ordinii globale e concurată de experiențe alternative care, pentru întâia oară în istoria modernă, par, fie și numai parțial ori pe termen scurt, să livreze rezultate comparabile celor asigurate până acum numai de ordinea bazată pe reguli liberale, cel puțin în plan economic.
În al doilea rând, evoluția tehnologică se derulează acum prin salturi cuantice,
cu consecințe și efecte care sunt paradigmatice. Ea
este de acum realmente transformatoare și
36