Page 198 - Romania 100 (ro)

De multe ori s-a vorbit despre şansele pe care le are turismul românesc. Despre zonele culturale foarte
bine conservate care pot deschide calea dezvoltării comunităților locale prin turism local sau regional. O zonă despre care s-a vorbit şi cu siguranță se va mai vorbi este Maramureşul. Considerat, pe bună dreptate, de mulți, sufletul satului tipic românesc, Maramureşul încântă vizitatorul prin tradiția
şi obiceiurile sale unice în lume (epitafele uimitoare
de pe crucile cimitirului din Săpânța).
Cu așezările sale pitorești, dealuri înverzite și câmpii pline de flori sălbatice, Maramureșul concentrează tot ceea ce înseamnă viața la țară. Cine ajunge pe aceste meleaguri are ocazia unică de a se întoarce
în timp, de a fi martor al unor vremuri și al unei vieți liniștite și legate direct de natură. Cuvintele filosofului român Lucian Blaga, și anume că veșnicia s-a născut la sat, devin semnificative în acest ținut. Șansa unică a turismului
în Maramureș este legată de conservarea naturală a tradiției și stilului de viață al țăranului român, în satele maramureșene turistul poate observa viața trecută a comunităților locale. Satul maramureșean ține locul
Ținutul unde Dumnezeu a oprit timpul
198
unui testament al tradiționalului și conservării naturale a unor vremuri ale simplității, a datinilor și a pildelor morale despre care în zilele noastre doar citim sau auzim de la bunicii noștri. Modernitatea și atacul tehnologic necruțător al acesteia nu a avut succes în această zonă. Turistul modern care calcă în aceste locuri este invitat să observe,
să trăiască, să devină o rotiță a acestui mecanism dar, cu toată implicarea sa, are nevoie de un suflet aparte pentru a se contopi cu realitatea de aici.
Altminteri rămâne un simplu turist, cu aparatul său de fotografiat modern sau cu telefoanele mobile a căror cameră încearcă să “fure” acest peisaj mirific și să îl ducă în cele patru colțuri ale lumii. Asta pentru că în Maramureș sosesc străini de peste tot, atrași de misterul care învăluie ritualurile și măștile ce amintesc de vechii daci și de curajul lor nesăbuit în fața morții. Moartea prinsă în catrene simple, concise și șugubețe ce ascund atitudinea moroșanului
față de neviață. Viața și
neviața, două fețe ale aceleiași monede, ale acelorași atitudini
și caractere, ce conturează matricea fundamentală a statorniciei pe aceste meleaguri. Dar, chiar și așa, Maramureșul merită colindat, pentru că îți oferă șansa de a deveni simplu, de a te bucura de un susur de apă, de o pajiște neumblată și de un vers sfidător și, de asemenea, plecat, în fața morții. Maramureșul este un spațiu complex unde oamenii și faptele lor nu sunt obiect de negoț,
nici măcar în turism. Turismul promovat aici transformă turistul în oaspete care este poftit la masă și în casă cu simplitate și modestie. Că moroșenii dezvăluie drumețului câte ceva din tainele comunității, asta nu îmbracă aerul de comercial, ci este o datorie a comunității, o mândrie mai degrabă, de a arăta tezaurul inestimabil al comunităților moroșene. Unicitatea și măreția Maramureșului stau în datinile și tradițiile populare, păstrate cu sființenie până în zilele noastre.
Maramureș