Page 18 - Romania 100 (ro)

țări, toate aceste schimbări au făcut din Primul Război Mondial Marele Război.
Printre cele mai importante evoluții înregistrate la sfârșitul primei conflagrații mondiale s-a numărat și apariția Societății (Liga) Națiunilor, prima tentativă de instituire și instituționalizare a multilateralismului politic ca instrument de rezolvare politică a tensiunilor și conflictelor. Din păcate, dorința de revanșă pe orice cale
a perdanților și nemulțumiților de rezultatele Primului Război au condus la decesul Ligii Națiunilor și la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, ale cărui proporții în termeni de pierderi omenești și materiale le-au depășit cu mult pe cele înregistrate la sfârșitul primei conflagrații.
Faptul că cel de-al Doilea Război Mondial a fost câștigat, în linii generale, de aceleași state care au învins și anterior, a făcut ca schimbările înregistrate prin Pacea de la Paris să fie de
o mai mică amploare decât cele generate de sistemul Tratatelor de la Versailles, dar nu lipsite de semnificații.
Renaşterea multilateralismului globalist prin înființarea Organizației Națiunilor Unite
a reprezentat un mare pas înainte, care a coincis însă cu intrarea în epoca Războiului Rece, rezultat al scindării lumii în două sisteme sociale, politice şi economice, nu doar concurente, ci în fapt antagonice.
Momentul 1975, al semnării Documentului
de la Helsinki și nașterii Conferinței, astăzi Organizației, pentru Securitate și Cooperare
în Europa (OSCE), a reprezentat un moment de destindere între cele două lumi opuse, dar care, la rândul său, a deschis calea către valul revoluțiilor anti-comuniste din preajma și după anul 1989 și dispariția URSS. Acestea, departe de a aduce „sfârșitul istoriei”, au dinamizat suplimentar cursul acesteia.
Acestor evoluții li s-au adăugat ulterior diverse fenomene și procese, globalizarea accelerată, care au modificat modul de relaționare
dintre oameni, societăți și state în moduri de multe ori ne-anticipate, fenomene asociate creșterii importanței și influenței unor actori, generatoare de multiple poluri de putere la nivel internațional, fenomene de integrare
18
avansată la nivel regional sau pe baza unor valori și interese comune, în paralel cu tendințe centrifuge la nivelul unor structuri care nu și-au mai dovedit viabilitatea în acest peisaj marcat de dinamism profund. Din păcate, sub unele aspecte, se poate spune că în multe zone ale globului sfârșitul Războiului Rece a lăsat locul unor situații de pace fierbinte, respectiv unor conflicte locale, în spatele cărora se pot întrezări cu ușurință influențele unor actori aflați în competiție pe multiple planuri.
Unde suntem
În toată perioada celor primi 100 de ani
ai săi, România a reflectat aproape ca în oglindă volutele istoriei europene și mondiale, dar, din păcate, de multe ori nu ca agent al schimbărilor.
Sfârşitul Primului Război Mondial a adus
cu sine înfăptuirea idealului național
al Marii Uniri şi a plasat România Mare
pe calea, deja deschisă de Mica Unire, a europenizării, modernizării şi dezvoltării. Dimpotrivă, cel de-al Doilea Război Mondial a dus la pierderea autonomiei decizionale, la cunoscutele pierderi teritoriale şi la sacrificarea unei întregi generații şi, mai grav, o dată cu încheierea războiului, a condus la plasarea țării noastre într-o zonă care nu i-a fost deloc favorabilă.
Comunizarea României a însemnat abandonarea valorilor europene și liberale, îndepărtarea de la calea democrației și pierderea accesului la șansele dezvoltării economice, prin irosirea resurselor umane și materiale prin prisma unor proiecte care erau în realitate departe de nevoile reale ale țării.
România și-a plătit cu prețul a numeroase vieți eliberarea de sub apăsarea utopiei comuniste și, prin aceasta, și-a recâștigat dreptul revenirii în familia societăților clădite pe valori autentice europene și universale, pe democrație, libertate, cu șanse remarcabile de dezvoltare economică solidă.
Sub aspectul politicii externe, ale cărei angajamente au devenit în acelaşi timp