Page 7 - Romania 100 (ro)

„Ştiţi”, a spus ea, „Regele şi cu mine am străbătut o perioadă grea pentru că niciunul dintre noi nu este român. Aşa cum ştiţi, eu eram foarte tânără când am venit aici.”
Eu am zâmbit și am răspuns: „Într-adevăr, toţi oamenii de aici mi-au spus că Majestăţile Voastre sunteţi români. Poporul are o mare dragoste pentru dvs.”
„Ţăranii”, a răspuns Regina, „nu sunt instruiţi, iar cercurile cultivate au fost un pic consternate când la venirea mea aici am exprimat pretenţia de a-mi continua viaţa mea liberă de orice constrângeri aşa cum o avusesem până atunci. Voiam să-mi trăiesc viaţa aşa cum o înţelegeam eu, dar acum mai presus de orice pentru mine contează fericirea României. Nu am putut niciodată să pricep de ce trebuie să am întotdeauna nevoie de o doamnă de onoare. Numai că în acest punct nimeni nu mi-a dat dreptate. Nici eu şi nici surorile mele nu am fost crescute ca nişte prinţese de rang înalt, pentru că am primit o educaţie tipic burgheză.”
„Regele şi cu mine nu suntem niciodată în divergenţă, nici chiar atunci când părerile noastre diferă, pentru că amândoi avem în vedere doar binele patriei noastre. Sperăm că sub domnia noastră (subl. S.C.) România se va face mare şi puternică, căci numai aşa putem spune că am jucat un rol important în istorie.” „Când am venit aici am văzut că România duce
lipsă de energiile necesare. Din acest motiv am încercat pe cât posibil să insuflu poporului propriile mele dorinţe, pentru că mă bucur de o sănătate de fier şi de o imensă forţă vitală.”
„Mi se spunea: «Sunteţi mereu atât de veselă şi plină de viaţă.» În scrisorile mele însă se revelează experienţele de viaţă care nu rămân nerostite. Dar totuşi, de ce să fii trist? Viaţa este atât de scurtă. Hai ca măcar până la sfârşitul zilelor noastre să contribuim şi noi la fericirea generală şi să ne ascundem durerile.”
„Admirabila camaraderie care domneşte între mine şi soţul meu are la bază o singură idee, aceea a unităţii de acţiune. Oricare vor fi sacrificiile şi durerile pe care va trebui să ni le asumăm pentru România, le vom purta cu eleganţă, pentru că ştim că acesta este destinul nostru.”
„În ceea ce îi priveşte pe copiii mei, nu încape îndoială că aţi auzit deja vorbindu-se de proiecte matrimoniale între ei şi prinţi şi prinţese din casele regale. Au venit la Bucureşti prinţi şi prinţese pentru o întâlnire cu copiii mei cei mai mari. Sigur că am şi eu speranţele mele în ceea ce priveşte căsătoria lor, dar alegerea propriu- zisă le este exclusiv rezervată şi nu vor urma altceva decât chemarea inimii lor.”
Iar când eu mi-am arătat oarecum uimirea, Regina a spus:
„Vă asigur că acesta este adevărul. Sper ca niciunul dintre copiii mei să nu fie determinat să facă o căsătorie împotriva voinţei sale. Avem şi noi o inimă şi sentimente la fel ca toată lumea.”
În cursul discuţiei am făcut o remarcă privitoare la faptul că acest război este un război al contradicţiilor, iar M.E. a părut să-mi dea dreptate.
„Sora mea, soţia marelui duce Kiril Vladimirovici4, este în Rusia”, a adăugat ea.
4 Victoria-Melita „Ducky” (1876 -1936), căsătorită în 1894 cu marele duce Ernst-Ludwig von Victoria Hessen-Darmstadt (1868 - 1937). Cei doi au divorţat în 1901. Ducky s-a recăsătorit cu vărul ei, marele duce Kiril Vladimirovici (1876 -1938) în secret, la reşedinţa familiei de Co- burg de pe malul lacului Tegernsee, la 8 octombrie 1905, iar prinţesa se va converti la ortodoxie doi ani mai târziu. Au avut trei copii: Maria (1907 – 1951), Kira (1909 – 1967) şi Vladimir (1917 – 1992), pretendent la tronul ţarilor Rusiei.
7
FOTO: AGERPRES