Page 195 - Romania 100 (ro)

O călătorie prin România nu poate ocoli Delta
Dunării, a treia ca mărime, după Delta Volgăi şi
Delta Kubanului, dar de departe cea mai misterioasă. Călătorind prin România în căutarea unor locuri
care să te inspire, nu poți trece nepăsător pe lângă Delta Dunării, un paradis, cu siguranţă una din cele mai frumoase creaţii ale naturii în această parte a lumii. Un loc uitat de timp unde Dunărea albastră
se întâlneşte cu Marea Neagră. Turismul în Deltă
a păstrat respectul desăvârşit pentru natură, iar locațiile primitoare îmbină vechiul cu modernul, pentru a oferi un spațiu deosebit pentru vizitator.
Delta este mărturie a șanselor pe care românii le au de a păstra una din cele mai admirabile creații ale naturii, un spațiu natural, sălbatic și grăitor
despre cum natura poate aranja lucrurile în așa fel încât să iți taie respirația când ajungi acolo.
Delta Dunării exercită un adevărat miraj pentru turiștii români şi străini fascinați de misterul ascunzişurilor ei, căci nicăieri în lume nu întâlnești deopotrivă pământ „tânăr”, născut din ape, cel mai tânăr
din Europa, care creşte cu aproximativ 40 de hectare pe an, alături de unul atât de „bătrân”. Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al biodiversităţii. Astfel,
Delta Dunării a fost declarată în 1990 de către Guvernul României rezervaţie a biosferei, iar valoarea universală a rezervaţiei
a fost recunoscută şi prin includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (1990), în cadrul Programului “Omul şi Biosfera” (MAB), lansat de UNESCO în anii ‘70.
Valoarea de patrimoniu natural universal a Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării a fost recunoscută prin includerea a peste jumătate din suprafaţa acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, elaborată de Comitetul Patrimoniului Mondial în baza Convenţiei privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural
şi Natural adoptată de Statele Membre UNESCO, în 1972.
195